Psihoterapia centrată pe persoană. Perspective
Carl Rogers, fondatorul psihoterapiei centrate pe persoană (client) și totodată unul dintre fondatorii psihologiei umaniste, a evidențiat rolul vital al acceptării necondiționate, al empatiei și al congruenței în facilitarea procesului terapeutic și crearea unui climat optim pentru actualizarea potențialului uman.
Iată câteva formulări care reflectă viziunea lui Rogers în această direcție, cu mențiunea că ar fi necesară o prezentare mult mai amplă pentru a surprinde profunzimea înțelegerii și teoriei sale, dincolo de câteva concepte de bază aparent foarte simple:
„Nu ne putem schimba, nu ne putem îndrepta spre creștere, până când nu ne acceptăm exact așa cum suntem.”
„Când vine la mine un individ frământat de combinația sa unică de dificultăți, am constatat că e cel mai util să încerc să construiesc o relație cu el, în care să fie liber și în siguranță. Urmăresc să înțeleg felul în care se simte el în lumea sa lăuntrică, să-l accept așa cum este, să creez o atmosferă de libertate în care să se poată mișca în orice direcție vrea cu gândirea, simțirea și ființarea sa. Cum folosește el această libertate? Experiența mi-a arătat că o folosește ca să devină tot mai mult el însuși.”
“Fiecare persoană e o insulă, într-un sens foarte real, și poate construi poduri spre alte insule doar dacă, mai întâi de toate, este dispusă să fie ea însăși și i se dă voie să fie ea însăși.”
„Dar atunci când cineva înțelege ce simt eu și cum îmi pare mie, fără a vrea să mă analizeze sau să mă judece, atunci pot să prosper și să cresc în acel climat. Iar cercetările confirmă această observație frecvent făcută. Când terapeutul poate să surprindă trăirile de fiecare clipă ce apar în lumea interioară a clientului, așa cum le vede și le simte clientul, fără a pierde în acest proces empatic delimitarea propriei identități, atunci este probabil să se producă schimbarea.”
„Atunci când (înțelegerea empatică) funcționează cel mai bine, terapeutul este atât de mult în lumea privată a celuilalt încât poate clarifica nu numai semnificațiile de care clientul este conștient, ci chiar și pe cele aflate imediat sub nivelul de conștientizare. Acest tip de ascultare sensibilă și activă este extrem de rar în viața noastră.
Credem că ascultăm, dar foarte rar ascultăm cu o înțelegere reală, cu empatie adevărată. Totuși, ascultarea, de acest tip foarte special, este una dintre cele mai puternice forțe de schimbare pe care le cunosc.”
“Numai în măsura în care terapeutul este în acea relație o persoană unificată, congruentă, conștientă de sentimentele sale și de maniera acestora de a se exprima, este capabil să faciliteze procesul terapeutic.”
„Dacă pot furniza un anumit tip de relație, cealaltă persoană își va descoperi în ea însăși capacitatea de a utiliza această relație pentru creștere, iar schimbarea și dezvoltarea personală se vor produce.”
•••
Eckhart Tolle, cunoscut pentru învățăturile sale despre ‘puterea prezentului’ și importanța accesării dimensiunii noastre fundamentale – aceea de conștiință pură, consideră psihoterapia centrată pe persoană drept o formă de terapie spirituală, în care puterea transformatoare izvorăște în mod esențial din ceea ce este terapeutul.
În perspectiva lui, “instrumentul” cel mai important al terapeutului este chiar prezența lui conștientă. Atunci când terapeutul ascultă fără a judeca și este prezent în acest mod (care conține, aș spune, recunoașterea Ființei în integralitatea ei), el susține în mod natural clientul în a-și accesa propria stare de așezare interioară, de conectare la o dimensiune mai profundă a sinelui, sau la o stare mai conținătoare a ființei, accesată cumva, prin simțire directă, dincolo de tendința uzuală de identificare cu gândurile, credințele sau emoțiile dominante.
•••
Potrivit perspectivei prezentate pe site-ul Federației Române de Psihoterapie, pentru ei „promovarea acestei abordări (n. b. psihoterapia centrată pe persoană) înseamnă susținerea unei psihoterapii etice, relaționale și profund respectuoase față de demnitatea și potențialul fiecărei persoane.”