Oare ce ar putea ajuta o persoană să simtă dacă un anumit psihoterapeut este potrivit pentru ea? Este întrebarea care m-a condus spre scrierea următoarelor rânduri.
Am simțit că ar putea ajuta să mă arăt mai mult, într-un mod cât mai direct și autentic, descriind în linii mari și procesul prin care m-am dezvoltat, sau am devenit mai integrată – mai mult eu însămi, mai deschisă, mai prezentă, mai liberă, împăcată, congruentă. Și mă gândesc acum că nu aș fi așa cum sunt dacă nu aș fi avut, cândva, anumite experiențe și trăiri. Sper ca împărtășirile mele să îți fie de folos, în direcția potrivită pentru tine.
Îți mărturisesc că, de-a lungul timpului, m-am confruntat personal cu lipsa încrederii în sine, sentimente de inadecvare și de rușine, dificultăți sau blocaje în relațiile sentimentale, un sentiment acut de singurătate, anxietate generalizată, depresie și chiar somatizări (efecte ale presiunii sau conflictelor interioare manifestate fizic).
Prin intermediul psihoterapiei personale, cât și prin expunerea concomitentă sau ulterioară la anumite cadre și situații care au favorizat pentru mine o mai mare deschidere și o capacitate de analiză personală mai atentă, mai profundă, pot spune că mi-am procesat deja în mare măsură principalele tipare disfuncționale.
Încrederea în mine, chiar dacă nu este mereu la cele mai înalte cote, există acum într-o măsură susținătoare și pot găsi în interior un nucleu de stabilitate, și după o provocare, mult mai ușor sau rapid ca în trecut.
Sentimentul de singurătate mai poate apărea uneori, pasager, dar în prezent există un sentiment de întreg interior și de pace, un sentiment al conexiunii și comuniunii independent de existența sau nu a unui partener. Tendința de căutare a iubirii în exterior a fost înlocuită de un sentiment interior de iubire, pe care caut să îl mențin pe cât posibil printr-o aliniere cât mai fidelă a manifestării exterioare, sau exprimării, la cum se simt lucrurile în mine.
Anxietatea mea s-a diminuat, treptat, în mod semnificativ. Când mai apare, este o anxietate care se simte gestionabilă, poate pe undeva firească (cel puțin în contextul experienței mele mai largi). Tendințele depresive, în ultimul timp, și-au mai strecurat extrem de rar și puțin capul, poate pentru a-mi aminti uneori cât de important este să păstrez un echilibru în tot, o fidelitate atentă față de propriul suflet și o direcție interioară clară.
Măsura în care toate acestea au fost procesate îmi permite să fiu cu adevărat prezentă, conectată la mine și totodată la persoana din fața mea, în cursul ședințelor. Totodată, îmi oferă o sursă de înțelegere vie, venită din experiența trăită.
Până acum, în cabinet, am acumulat cel mai mult experiență în lucrul cu diferite forme, grade și fațete ale anxietății, provocări legate de încrederea în sine și de relațiile personale, precum și de carieră și căutarea împlinirii personale.
Alături de psihoterapie, pentru mine personal a fost foarte importantă și latura de căutare spirituală. Simt că răspunsurile pe care le-am găsit în această zonă și cu care am rezonat profund, și procesul de aliniere a mea la ele, au contribuit semnificativ la atingerea și menținerea mai constantă a armoniei interioare.
Mă gândesc că pentru fiecare din noi, procesul arată diferit. Ritmul este altul, resursele sunt diferite, mai ales în detaliile lor. Însă cred puternic că există acești piloni principali, strâns interconectați: procesarea emoțională și lărgirea conștientizării.
Pentru mine, căutările au plecat natural, din simțire, care mă gândesc acum că a fost suficient de puternică pentru a-mi da curajul să stau față în față și cu aspectele mai dificil de confruntat, dar pe care la un moment dat a devenit mai dificil să nu le confrunt. Dacă sensibilitatea a părut cândva a fi o slăbiciune de-a mea, în timp ea s-a dovedit a fi poate cel mai prețios atu al meu.
Acele aspecte din interiorul nostru cu care credem la un moment dat că ar trebui să luptăm au nevoie de fapt, în final, să fie îmbrățișate de către sine, înțelese și integrate, astfel încât să își găsească calibrarea și așezarea potrivită înlăuntrul nostru.
Putem trăi o stare mai plenară de bine interior, un sentiment mai stabil de întreg, de așezare, pe măsură ce înaintăm în recunoașterea și îmbrățișarea simțită a diverselor noastre aspecte interioare.